Despre mine de la 31 la 40.

...

31. Până anul ăsta nu avusesem parte de vreun sărut gay. Câteva beri şi-un joc de cărţi au fost de-ajuns să ajung bot în bot cu o fată. Deah, dacă ăstea au fost pedepsele...

32. Nu ştiu să merg pe bicicletă, iar cu rolele am mers puţin în copilărie. Echilibrul meu e cam... timid, ca să nu zic că uneori lipseşte cu desăvârşire.

33. Am plâns când am aflat că nu există Moş Crăciun. Eu continuam să susţin că există.

34. Am coloana, nasul şi degete strâmbe.

35. Fumez. De obicei, doar când ies. Nu-mi prea place să fumez singură. Mi-e poftă de-un Djarum Black.

36. Am o pisică care are 10 ani şi jumătate. Am avut doi iepuri. Unul era sălbatic, prins pe câmp şi adus acasă. Mare greşeală. După câteva luni s-a sinucis. Al doilea a murit de pneumonie.

37. Am fost muşcată de un câine. Şi lătrată de alţi 10. Înainte nu-mi era frică de ei. Încet-încet, însă... am început să-i ocolesc.

38. Am un nas foarte fin. Poate prea. Detectez toate soiurile de mirosuri, în special cele neplăcute. E o adevărată aventură să circul cu autobuzul. (Recomand: Parfumul de Patrick Suskind)

39. Nu ştiu să gătesc. Însă cred că acum n-aş mai muri de foame dacă aş rămâne singură acasă. Ştiu să fac prăjituri, în schimb. Am avut perioada: prăjituri! Făceam câte una cam o dată la două zile.

40. Sunt o persoană cu... perioade. Am avut perioada cu vampiri şi Lestat-e-superb!, perioada cu Harry Potter sau ce-n-aş-da-să-fiu-vrăjitoare, perioada cu Apocalyptica sau orgasm-mental-provocat-de-violoncele, perioada mi-a-ieşit-o-prăjitură!, hai-să-mai-fac-100 etc.

Va urma...

Despre mine de la 21 la 30.

...

21. Îmi plac cărţile care mă ţin prizonieră. Îmi place să trăiesc alături de personaj. Să mă bucur şi să sufăr împreună cu el. Să mă surprind râzând ca o apucată sau plângând cu suspine.

22. Pistruiaţii din oraşul Azuro de Cezarina Adamescu, Alchimistul de Paulo Coelho şi Umbră de John Saul. Ce au în comun aceste 3 cărţi? Ei bine... Nu le suport!
Prima carte o am de 10 ani. Am autograful autoarei pe ea. Scrie aşa: „Pentru Cătălina, o fetiţă care se poate recunoaşte într-o eroină de basm din această carte feerică. Cezarina Adamescu (17 nov. 1999)” Dacă m-am recunoscut? Nu! De ce? Pentru că după lecturarea a 10 pagini îmi venea să arunc cartea cât colo, atât de plictisitoare şi nesărată mi se părea. Şi-am încercat de mai multe ori... Nici acum, după 10 ani, n-am reuşit să citesc cartea.
Despre a doua carte tot auzisem eu că-i lăudată de X-ulescu, N-ulescu şi-am spus: ia să văd şi eu ce mare minune o mai fi şi cartea asta. Am cumpărat-o şi am început-o... de vreo 3 ori. Aveam impresia că citesc o cărticică pentru copilaşii de la grădiniţă. Am renunţat şi la ea. Şi de atunci nu vreau să mai aud despre acest Paulo Coelho că fac alergie.
Hmm... Saul. Mare geniu. Scrie horror. Nu citisem nicio carte scrisă de el şi-am spus că trebuie să-l încerc. Şi cred că am nimerit cea mai proastă carte a lui. Copilaşi geniali ce renunţă la trupul lor pentru a trăi în interiorul unor calculatoare?! Chestia asta pute! Nu mi-a plăcut deloc. Când am terminat cartea mă miram că am fost în stare să citesc o aşa mare tâmpenie.

23. Am acasă toate cărţile din seria Harry Potter. Prima carte am primit-o de Crăciun, acum mulţi ani - era volumul 3. L-am citit pe nerăsuflate. Obişnuiam să recitesc în special primele 3 cărţi atunci când eram tristă. Aşa simţeam că evadez. Când au apărut şi celelalte volume deja eram mai mărişoară, dar asta nu m-a înpiedicat să nu le citesc.

24. Cartea copilăriei mele a fost Cei trei muşchetari de Alexandre Dumas.

25. Personajul meu preferat din Anna Karenina a lui Tolstoi nu este nici Anna, nici Vronski - pe ăştia doi i-aş fi strâns eu cu mâna mea de gât spre finalul cărţii - ci Levin!

26. Mi-a plăcut foarte mult La răscruce de vânturi, cu toată intriga şi răutatea personajelor. Cel mai... normal şi preferat de mine este Hareton.

27. Nu-mi place Ion a lui Rebreanu.

28. Mi-aş dori ca într-o zi să am o bibliotecă mare-mare cu toate cărţile pe care le îndrăgesc şi multe altele pe care să le descopăr, plus alte teancuri de enciclopedii.

29. Ecranizările, de obicei, mă dezamăgesc. Prefer cartea şi nu filmul.

30. În sinea mea cred că am suflet de artist, dar niciun talent deosebit. În copilărie am făcut 2 ani de dans modern şi-apoi m-am lăsat pentru că-mi plecase partenerul. Din cauza faptului că era mare criză de băieţi, eram nevoită să dansez cu o fată. Am refuzat. Am renunţat. Ăsta-i un lucru ce-l regret.

Va urma...

Despre mine de la 11 la 20.

...

11. Anul acesta am intrat într-o casă pe geam. Şi nu orice geam! Geamul cu pricina era situat la etajul 1. Tot procedeul a fost posibil cu ajutorul unei scări.

12. Şi după câteva ore am participat la gătirea unor mici la lumina telefoanelor şi apoi la mâncarea lor la lumina lunii, care răsărise între timp.

13. Referitor la finalul punctului 1. Între timp părul mi s-a mai închis şi-a devenit blond închis, apoi şaten - şi-am făcut eu bine şi l-am închis mai mult până a devenit castaniu; ochii, care în copilărie erau schimbători - când albaştri, când verzi - acum au rămas blocaţi pe culoarea verde.

14. Îmi plac instrumentele cu coarde. În special vioara. O ador!

15. Îmi place să ascult muzică - foarte mult. Dar eu n-am formaţie favorită. Nici melodie preferată. Chestiile ăstea la mine se schimbă periodic. Cea mai lungă perioadă am fost îndrăgostită de Apocalyptica, în special de albumul Reflections. Îi ascult oricând cu plăcere pe băieţii ăştia. (Pe Eicca l-aş fi luat acasă.)

16. Am pielea foarte deschisă la culoare. Dintr-o încăpere sau pe o rază de n km cu siguranţă eu am pielea cea mai albă. Din fericire nu sunt stăvezie şi nici nu am pistrui.

17. Id-ul meu de messenger are legătură cu formaţia KoRn şi nu cu programul ăla „cornul şi laptele”. Cu toate acestea mi s-a întâmplat să mi se cânte pe stradă „cornuleţ cu lapteee, cornuleţ cu lapteee”.

18. Îmi plac serialele. În copilărie mă uitam la Xena, Hercule şi apoi la Stargate SG1. Acum urmăresc Grey's Anatomy, The Vampire Diaries, Gossip Girl, Mercy, Eastwick şi Trauma. Probabil era mai bine dacă puneam etc. după primele trei...

19. Nu-mi plac desenele animate care se dau acum la televizor. Preferatul meu a fost şi va rămâne mereu Tom & Jerry.

20. Am o chestie pentru vampiri. Prin 2004 am văzut filmul Regina damnaţilor. Am fost fascinată în special de muzică şi de actorul principal. După vreo jumătate de an am văzut la un chioşc cu cărţi un titlu ce m-a făcut să casc ochii: Vampirul Lestat! Acum am un răftuleţ de bibliotecă dedicat lui Anne Rice. Cărtile care mi-au plăcut cel mai mult sunt Vampirul Lestat şi Vampirul Armand. Cu părere de rău spun că nu mi-a plăcut Regina damnaţilor. Am văzut şi filmul Interviu cu un vampir. Tom Cruise e total pe lângă rolul pe care trebuia să-l joace, în schimb Brad Pitt face un Louis de nota 10.

Va urma...

Despre mine de la 1 la 10.

Andra a scris 99 de lucruri despre ea. După ce le-am lecturat m-am gândit că eu nu cred că sunt în stare să scriu atâtea lucruri despre mine. Şi-am spus că cel mai bine ar fi să încerc. Aşadar, să purcedem:

1. Trebuia să mă numesc Cătălin (da, acelaşi Cătălin din Luceafărul lui Eminescu), dar am ieşit o Cătălina cu cel cordon ombilical înfăşurat în jurul gâtului. Probabil credeam că o să-mi fie frig afară, că deh, m-am născut în decembrie - în acelaşi decembrie în care Ceauşescu a fost împuşcat. Aveam 2,900 kg şi 49 cm, păr blond şi ochi albaştri.

2. Când mă întrebau ai mei dacă mi-aş dori un frate (sau o soră) spuneam senin că „o să-l(-o) arunc de la balcon”. Eram probabil prea alintată sau prea posesivă. Sau ambele. Ideea e că ei m-au crezut şi prin urmare sunt singură la părinţi. Uneori mi-aş dori un frate mai mare.

3. Eu şi cea mai bună prietenă a mea ne cunoaştem din clasa I. Am fost colege de bancă. O iubesc şi ea ştie asta.

4. Prietenia e importantă pentru mine. Probabil datorită punctului 2. Aveam cândva 4 persoane. „Persoanele mele”. Pe parcurs s-a cam schimbat treaba.

5. Primul meu prieten se numea Doru. Nu-mi plăcea numele lui aşa că l-am întrebat dacă mai are vreun nume. Am fost încântată când am aflat că-l mai chema şi Octavian. Probabil eram singura persoană care-i spunea aşa. Făceam parte din clase paralele. Mă conducea de la şcoală acasă; uneori îl pupam pe obraz şi el se înroşea. Mi-a adus flori de două ori şi mi-a dat două sau trei scrisori de dragoste. M-am despărţit de el când am aflat că scrisorile erau scrise de prietenul lui. Am menţionat că asta se întâmpla în clasa a IV-a sau a V-a?

6. Număr de relaţii serioase: 2. Dintre care una e în desfăşurare (cu el). Aşadar am un fost şi-un actual. Restul un contează. Partea amuzantă însă abia acum urmează. Ştiţi… fiecare relaţie are o zi cheie. Prima zi. Atunci când, după cele tatonări se ia decizia: gata, suntem împreună! Ei bine, în ambele cazuri prima zi (nu ştiu cum s-a nimerit!) a fost urmată de o zi de naştere. Şi nu orice zi de naştere. Ci chiar de ziua lor de naştere.

7. Îmi place cifra 7. M-am născut pe 7. 7 e număr prim şi-mi place şi chestia asta.

8. Am fost virgină până la 17 ani şi 2 luni. După aceea n-am mai fost. Măreţul eveniment s-a petrecut la munte, în Buşteni, mai exact. Ne-am cazat la cunoştinţele unui prieten. Eram două cupluri şi camerele noastre erau despărţite doar de... o uşă. După ce-am jucat cărţi şi-am băut vin, deja mă simţeam euforică. Vinul se poate spune că a fost cel mai romantic element din peisaj. Televizorul pe UTV şi-o pernă pătată de sânge nu cred că se încadrează. După câteva ore de zbenguială am căzut lată şi-am dormit, dar nu prea mult pentru că dimineaţă aveam planificată plimbarea până la cascada Urlătoarea. E ciudat să te cocoţi pe munţi când ai senzaţia că abia ţi-a trecut un tren printre picioare. Ai impresia că toată lumea observă cât de crăcănată mergi (cu toate ca mergi destul de normal). Senzaţia asta o ai numa o dată-n viaţă.

9. Prima vodkă am băut-o la 16 ani şi jumătate. Cu el. Care pe atunci îmi era doar foarte bun prieten. Am fost în Retro (ăl vechi) care se găsea undeva la subsolul unei case. Ţin bine minte că m-am ameţit pentru că voiam foarte tare să-l sărut. N-am facut-o atunci, ci am mai aşteptat doi ani.

10. Fostul (vezi 6. şi 8.) este împreună acum cu fosta lui. Cât de ciudată e treaba asta? Nu stiu. Ne amuzăm spunând că am făcut „schimb de mame”. Ah, aici cred ca aş putea include încă ceva. Am înşelat.

Va urma...

Despre un trib în primejdie.

Yeah, we're going down.

Am o vagă impresie că dacă mă gândesc prea mult la prăpasie, o să cad în ea. Şi totuşi ar trebui analizată situaţia. Şi nu vreau. Pentru că îmi e frică. Îmi e frică de prăbuşire, de prăbuşirile mele periodice.

Unde mă aflu eu acum? Sunt mulţumită de mine? Sunt ceilalţi mulţumiţi? Ceilalţi îmi sunt pe plac? Şi dacă nu, de ce? Fac ce-mi propun? De ce las timpul sa treacă inutil? Sunt o persoană bună? Şi dacă nu, de ce? Am ceva neuroni în cap? Şi dacă da, cum îi folosesc? Îi folosesc? Când? Unde? Pentru ce? De ce e aşa de greu să mă exprim? De ce nu-mi găsesc cuvintele?

Am nevoie de sprinjin. Aştept lăncieri, spadasini şi arcaşi în cazarmă. Eventual şi cavalerie grea.